Tulburarea de atentie si hiperactivitate (engl. ADHD: „Attention Deficit and Hyperactivity Disorder”) este o tulburare de comportament foarte raspandita in ultimii ani – sau in mai mare masura identificata.

Diagnosticul pus pe baza criteriilor DSM necesita ca

  • debutul simptomelor sa aiba loc inainte de varsta de 7 ani;
  • simptomele sa fie prezente de cel putin 6 luni de zile;
  • simptomele sa fie pervazive si sa se manifeste in cel putin 2 locuri diferite (scoala si acasa);
  • frecventa si severitatea simptomelor sa fie mai mari decat cele ale copiilor cu acelasi nivel de dezvoltare;
  • simptomele sa determine o afectare semnificativa a functionalitatii la nivel social, academic sau ocupational;
  • simptomele sa nu apara exclusiv in cursul unor afectiuni de dezvoltare, schizofrenie sau alte psihoze si sa nu se explice mai bine prin alte tulburari mentale (de exemplu afective, anxioase, de personalitate).

Simptomele ADHD se impart in trei categorii: neatentie, hiperactivitate si impulsivitate:

Tulburari de atentie:

  • deseori esueaza in a acorda atentie detaliilor sau face greseli din neatentie la temele de la scoala, in munca sau alte activitati;
  • deseori are dificultati in sustinerea atentiei la sarcinile date sau la joaca;
  • deseori nu pare sa asculte cand i se vorbeste direct;
  • deseori nu urmeaza instructiunile si esueaza in a-si termina temele la scoala, treburile sau indatoririle (nedatorandu-se unui comportament opozitional sau neintelegerii instructiunilor);
  • deseori are dificultati in organizarea sarcinilor si activitatilor;
  • deseori evita, nu ii place sau e refractar la angajarea in sarcini care necesita efort mental sustinut (cum ar fi temele de la scoala sau de acasa);
  • deseori pierde lucrurile necesare pentru sarcini si activitati (de exemplu jucarii, notitele de la scoala, creioane, carti sau unelte);
  • deseori este usor de distras de stimuli externi;
  • deseori este uituc in activitatile zilnice.

Hiperactivitate:

  • deseori agita mainile sau picioarele sau se rasuceste pe scaun;
  • deseori paraseste locul in clasa sau in alte situatii in care ar trebui sa stea asezat;
  • deseori umbla dintr-un loc in altul (incoace si-ncolo) sau se catara excesiv in situatii in care nu este adecvat (la adolescent sau adult poate fi limitata la senzatia subiectiva de neliniste);
  • deseori are dificultati la joaca sau in angajarea in activitati libere in liniste;
  • deseori este pe picior de plecare sau actioneaza ca si cum ar fi impins de un motor;
  • deseori vorbeste excesiv.

Impulsivitate:

  • deseori raspunde grabit, inainte de a se incheia intrebarea;
  • deseori are dificultati in a-si astepta randul;
  • deseori intrerupe sau deranjeaza pe ceilalti (de exemplu se baga in conversatie sau jocuri).

Conform Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-IV), simptomele ADHD se impart in trei categorii: neatentie, hiperactivitate si impulsivitate, putand surveni si in forma combinata.

Tipul predominant de neatentie

  • Diagnosticul este stabilit in conditiile in care copilul prezinta sase sau mai multe simptome de neatentie .
  • Copilul neatent – nu se poate concentra, face adesea greseli din neglijenta, nu asculta pana la capat atunci cand i se adreseaza cineva, nu finalizeaza sarcinile, nu respecta instructiunile si este incapabil sa isi termine temele pentru acasa.

Tipul predominant de hiperactivitate-impulsivitate

  • Diagnosticul este stabilit in conditiile in care copilul prezinta sase sau mai multe simptome de hiperactivitate – impulsivitate .
  • Copilul hiperactiv-impulsiv – este neastamparat, vorbeste mult, este agitat fizic in momente nepotrivite (ex.se foieste pe scaun in timpul orei), intrerupe persoanele care vorbesc, raspunde inainte ca intrebarea sa fie formulata, are dificultati in a-si astepta randul.

Tipul combinat

  • Diagnosticul este stabilit in conditiile in care copilul prezinta sase sau mai multe simptome de neatentie sau sase sau mai multe simptome de hiperactivitate – impulsivitate.

In perioada prescolara, cele trei simptome caracteristice, neatentia, hiperactivitatea si impulsivitatea fac parte din comportamentul normal al copilului. De aceea, este greu de diferentiat ADHD-ul de comportamentul normal, specific varstei.
Simptomele devin evidente sau sunt accentuate odata cu inceperea scolii deoarece atunci trebuie sa stea linistiti in banca timp de 50 de minute, trebuie sa fie atenti la invatatoare, sa ridice mana cand vor sa spuna ceva, sa nu vorbesca cand nu sunt intrebati, sa nu o intrerupa pe invatatoare cand vorbeste, sa astepte ca aceasta sa termine intrebarea inainte de a raspunde, sa scrie temele – toate aceste lucruri sunt dificile pentru copii cu ADHD.

Debutul scolar este dificil atat pentru copilul cu ADHD cat si pentru parinti. Fiind „imprastiati”, uita diferite lucruri (uita tema acasa, penarul in banca), nu scriu tot ce scrie invatatoarea la tabla, au probleme de socializare – incep un joc cu ceilalti copii si il abandoneaza, nu respecta regulile jocului sau nu isi asteapta randul si de aceea nu sunt preferati ca parteneri de joaca. De multe ori sunt respinsi de ceilalti copii si devin agresivi (copii cu ADHD schimba 2-3 scoli); isi fac temele foarte greu (se poate intampla ca pregatirea temelor sa dureze si 7 ore) chiar si supraveghiati, temele sunt incomplete de multe ori.
Copiii cu ADHD sunt inteligenti si capabili dar nu stiu cum sa isi utilizeze resursele de care dispun. De exemplu: am cunoscut un baietel cu ADHD care impresiona pe toata lumea, chiar si pe invatatoare, avand cunostintele generale foarte bogate. La scoala, nu avea rezultate bune decat la matematica, pentru ca la celelalte materii se plictisea, nu era atent, se foia in banca, deranja orele, raspundea neintrebat si profesori deranjati de comportamentul sau nu ii mai apreciau obiectiv cunostintele.

 

Psiholog Violeta Raftu