Atunci cand vorbim de integrarea copilului cu autism in gadinite si scoli normale trebuie sa avem in vedere doua grupuri distincte:
* Copiii cu Sindromul Asperger, Autism inalt functional si Autism cu nivel de functionare cognitiv in limitele “normalului”;
*Copiii cu autism “low functional”, asociat cu alte afectiuni – retard mintal, retard neuromotor, sau alte sindroame asociate.

In cazul copiilor din primul grup se pune problema “Acesti copii trebuie integrati in scoli/gradinite speciale sau scoli/gradinite normale?”
Este necesara scolarizarea acestor copii in scolile normale, cu adaptarea stilului educational potrivit particularitatilor acestor tulburari.
Si cand vorbim de adaptarea stilului educational ar trebui sa ne gandim la o informare cat mai corecta a educatorilor si invatatorilor asupra caracteristicilor copiilor cu aceste tulburari.
Ei pot fi vazuti ca excentrici si singuratici, dar atat timp cat pot face fata cerintelor educative, raman in limitele normalitatii iar comportamentul lor nu atrage prea mult atentia; acest lucru demonstreaza ca pot fi acceptati in scolile normale.
Trebuie sa avem in vedere ca terapia ii poate ajuta foarte mult si sa renuntam la vechile ideei in care autismul era considerat irecuperabil.
Este adevarat ca in prezent sunt multi adolescenti cu autism care nu au putut fi integrati in scoli normale dar asta se datoreaza faptului ca pana de curand nu am avut acces la terapia ABA. In prezent insa, sunt multi copii care urmeaza acest program de terapie si care au toate sansele sa fie integrati in gradinite si scoli normale cu succes.

In cazul celui de al doilea grup avem in continuare ca scop integrarea copilului insa acest lucru se va face intr-o gradinita/scoala speciala.

Despre Shadowing (umbra) 
Ideea de shadowing prevaleaza adaptarea si integrarea cunostintelor, abilitatilor si comportamentelor dobandite pe parcursul terapiei atat in cadrul gradinitei sau scolii, cat si acasa.
Shadowing-ul presupune sprijinirea copilului in situatiile noi si formarea independentei si a adaptabilitatii transferului de informatii, de la nivelul de lectie, la cel de context social.
Pentru a avea rezultatele cele mai bune trebuie inteleasa ideea de insotitor contextual, mai exact “shadow” la gradinita sau la scoala. Insotitorul cu rol de “shadow” trebuie sa fie aproape permanent in programul de integrare sociala, atat la gradinita si la scoala, cat si in activitatile libere ale copilului (parcuri de distractii, teatru, film, muzee, excursii, cumparaturi etc).

De ce?
Pentru a va oferi singuri raspunsul la aceasta intrebare, este esential sa va ganditi la conceptul de normalitate in care incercati sa va inscrieti copilul. In functie de varsta copilului si de pretentiile dumneavoastra fata de acesta si fata de terapie, trebuie sa-i formati activitatile scolare si extrascolare in care el trebuie sa se descurce ca alti copii de varsta sa.
De exemplu, copilul trebuie sa invete sa faca cumparaturi la magazin. Daca ii place ciocolata, va trebui sa se descurce singur pentru a si-o cumpara, asa cum face oricare alt copil. Rolul “umbrei” este unul esential deoarece: copilul trebuie sa se imbrace, sa nu uite banii, sa mearga la magazin si nu in alta parte, sa traverseze strada in siguranta, sa ceara vanzatorului ceea ce doreste, sa plateasca si sa se intoarca acasa.
Exista o multime de alte exemple in care rolul “umbrei” este esential pentru conturarea normalitatii si pentru formarea independentei copilului, nu numai la gradinita sau la scoala, dar mai ales in alte situatii care, in viitor, vor putea deveni responsabilitati ale copilului.

Rolul “umbrei”
Ce trebuie sa faca:
• Generalizarea, adecvarea informatiilor invatate acasa si transferul acestora in alte contexte sociale (gradinita, scoala, activitati extrascolare);
• Adaptarea comportamentala si permanentizarea comportamentelor adecvate din punct de vedere social;
• Invatarea regulilor sociale si de mediu: sa nu loveasca, sa respecte cerintele impunse la scoala ca si restul copiilor, sa traverseze strada corespunzator, sa utilizeze mijloacele de transport, sa cumpere, sa nu-si insuseasca obiecte din magazine fara a le plati, sa nu aiba atasamente necorespunzatoare fata de persoane straine etc.;
• Insotitorul trebuie sa ajute, sa prompteze copilul sau sa-i sugereze solutii si raspunsuri atunci cand acesta nu se descurca;
• Insotitorul trebuie sa recompenseze copilul pentru comportamentele pozitive si raspunsurile adecvate;
• In interactiunea cu copiii, insotitorul va recompensa atat copilul pe care ii insoteste, cat si pe cei care se joaca cu acesta;
• Insotitorul trebuie sa invete copilul sa fie independent din punct de vedere actional, sa ia decizii si sa incurajeze comunicarea cu alti copii sau alte persoane;
• Trebuie sa intervina cat mai putin posibil si sa se distanteze treptat de copil, astfel incat copilul sa simta ca este singur, independent si ca nu este controlat;
• Terapeutul va afisa o atitudine normala fata de copil, astfel incat sa induca copiilor sau altor persoane siguranta ca se pot raporta si purta in cel mai firesc mod fata de copil;
• Terapeutul ce face “shadowing” trebuie sa explice anumitor persoane (cum sunt educatorii sau profesorii) anumite reguli de sprijinire a raspunsurilor, de recompensare sau pedepsire, astfel incat sa creasca autoritatea acestora fata de copil si sa se poarte in aceeasi maniera ca si cu restul copiilor. De asemenea este necesar sa mentioneze nivelul de dezvoltare a copilului si sa informeze profesorul despre evolutia programelor de acasa, despre necesitatile si capacitatea copilului;
• Insotitorul trebuie sa culeaga informatii despre comportamentele copilului in clasa sau in alte medii de interactiune sociala, pe baza carora sa se aplice si sa se modifice interventia terapeutica atunci cand este necesar.

Ce nu trebuie sa faca :
• Sprijinirea copilului, ajutorul si interventia insotitorului nu trebuie sa fie intruzive, ci cat mai subtil posibile;
• Terapeutul nu raspunde in locul copilului, nu ii realizeaza sarcinile si nu face terapie la gradinita, la scoala, sau in alte situatii deoarece acesta va diminua increderea copilului in el, independenta acestuia si va ridica suspiciuni in randul copiilor sau altor persoane;
• Scopul “umbrei” nu este acela de a face lectii in locul cadrelor didactice sau de a pastra ordinea in clasa, ci acela de integra copilul in acel mediu;
• Insotitorul nu trebuie sa uite consecintele aplicabile comportamentelor, dar nici nu trebuie sa recompenseze excesiv copilul. Recompensele vor fi cat mai discrete, pentru a nu starni curiozitatea copiilor sau frustrarea acestora;

Obiective:
• Sa coopereze in timpul activitatilor scolare;
• Sa interactioneze si sa comunice cu educatoarea/profesorul (sa intrebe si sa raspunda);
• Sa fie atent pe parcursul lectiilor ;
• Sa interactioneze si sa comunice cu copiii ;
• Sa fie diminuate comportamentele de autostimulare in fata altor persoane si sa solicite o pauza daca are nevoie de un cadru intim in care sa-si permita aceste comportamente;
• Sa aiba comportamente de masa si toaleta potrivite.

 

Psihopedagog Claudia Matei