In absenta unor semen biologice, autismul poate fi diagnosticat doar prin observarea comportamentului copilului si obtinerea unui istoric complet de la parinte.
In momentul in care banuiti ca este ceva in neregula in dezvoltarea copilului dvs., ar trebui sa mergeti imediat sa vorbiti cu un specialist despre acest lucru. S-ar putea sa fie o afectiune sau nu, dar in cazul in care este, cu cat o descoperiti mai repede cu atat este mai bine pentru copil. Interventia precoce are cele mai bune rezultate; cu cat timpul trece si copilul inainteaza in varsta simptomele prezente in tulburarile pervazive de dezvoltare se amplifica.

Tulburarile pervazive de dezvoltare, stabilite de Asocitia de Psihiatrie Americana in DSM IV – Manualul de Diagnostic Statistic al Tulburarilor Mentale, 1994 (editia a IV-a), sunt: Tulburarea Autista, Tulburarea Asperger, Tulburarea Dezintegrativa a Copilariei, Tulburarea Rett, Tulburarea Globala (Pervaziva) de Dezvoltare – inclusiv autismul atipic.

CE ESTE AUTISMUL?

Autismul este o dereglare neuro-biologica care afecteaza functionarea creierului.
Autismul este diagnosticat de patru ori mai mult la baieti decat la fete. Statisticile internationale realizate incepand cu anii ‘90 releva o incindenta alarmanta a tulburarilor din spectrul autismului: 1 la 166 de copii – potrivit Congresului European de Neuropsihiatrie de la Barcelona sau chiar de 1 la 150, potrivit Centers for Disease Control, Atlanta, fiind o afectiune mai des intalnita decat cancerul, diabetul, SIDA etc.
Autismul poate aparea in toate tipurile de familii, indiferent de mediu social, rasa, etnie.
Autismul afecteaza dezvoltarea normala a creierului in ariile care sunt responsabile de functia de comunicare, interactiunea sociala si functionarea cognitiva.
Caracteristicile principale ale unui copil cu autism sunt : lentoare in intelegerea mesajelor, probleme de intelegere a limbajului receptiv si expresiv, probleme in sfera senzoriala, comportamente nepotrivite din punct de vedere social sau comportamente in exces ( autostimulari, tipete etc.), incapacitate sau greutate in stabilirea contactului vizual, probleme de somn, miscari ciudate implicand diferite parti ale corpului sau tot corpul, in cazuri severe copilul poate ajunge chiar sa se raneasca singur, insensibilitate la durere sau dimpotriva o sensibilizare exagerata.

Copilul cu autism poate avea comportamente in exces (autostimulare, automutilare, agresiune, hiperkinetism, istericale, comportamente obsesive, comportamente stereotipe) dar si comportamente deficitare (limbaj, abilitati sociale, abilitati de joaca, abstractizari si autoservire), scopul terapiei fiind acela de a descreste comportamentele excesive, de a creste comportamentele deficitare si de a modela altele noi .