ABA este o stiinta a comportamentului uman. Este un proces de aplicare sistematica a interventiilor bazate pe principiile invatari cu scopul de a imbunatatii comportamentele adaptative si achizitiile necesare adaptarii le mediu. Analiza comportamentala aplicata este o tehnica prin care se evaluaza mediul in care traieste o persoana, apoi se fac anumite schimbari cu scopul de a produce imbunatatiri semnificative in comportamentul uman, in sensul adaptarii acestuia la cerintele mediului social.

Include observarea directa si analiza functionala a relatiei dintre mediu si comportament.
ABA utilizeaza antecedentele si consecintele unui comportament pentru a produce modificari dezirabile ale acestuia. Se bazeaza pe ideea “comportamentul uman este influentat de experientele trecute si prezente dar si de structura genetica a individului”.

In ultimii 30 de ani, sute de studii au relevat eficienta ABA in mai multe domenii:

  • copiii si adulti cu anumite tulburari mentale;
  • tulburari de dezvoltare;
  • tulburari din spectrul autist;
  • comportament ( social, academic, streotipii, agresivitate, limbaj etc.);
  • se poate aplica si cu scopul de a imbunatati relatiile din anumite grupuri sociale: familie, scoala, institutii, spitale si chiar la birou.

Metoda ABA este un studiu terapeutic al comportamentului, manifestat in moduri diferite la copiii cu autism si alte disfunctiuni asemanatoare.
In cazul aplicarii terapiei comportamentale aplicate la copiii din spectrul autist, trebuie consolidata o echipa de terapeuti, coordonata de un psiholog specializat in terapia comportamentala, terapia facandu-se mai multe ore pe zi (20 – 30 ore pe saptamana, uneori chiar 40 de ore), iar pentru fiecare terapeut o sesiune este cuprinsa intre doua – trei ore cu pauze. Echipa de terapeuti trebuie sa urmeze si un program de instruire in aceasta forma de terapie.

Copilul cu autism poate avea comportamente in exces (autostimulare, automutilare, agresiune, hiperkinetism, comportamente obsesive, comportamente stereotipe) dar si comportamente deficitare (limbaj, abilitati sociale, abilitati de joaca, abstractizari si autoservire), scopul terapiei fiind acela de a descreste comportamentele excesive, de a creste comportamentele deficitare si de a modela altele noi . Tratamentul comportamental pune accent pe controlul intaritorilor. Scopul tratamentului este de a preda un numar mare de comportamente adaptive (congnitive, de limbaj, sociale, etc.) prin intarirea aproximarilor comportamentelor tinta si a discriminarilor tot mai complexe intre situatii. Terapia se adreseaza tuturor ariilor de dezvoltare: cognitiv, comunicare si limbaj, social, autosevire si motor. De asemenea terapia vizeaza si principalele probleme legate de comportamentele neadecvate.

Este foarte important sa intelegem ca la varsta mica toti copii invata din consecintele comportamentului lor. Consecintele pot fi pozitive sau negative. Orice comportament/ actiune/intrebare a copilului trebuie sa aiba o consecinta, asfel copilul va invata care comportamente sunt eficiente si cum trebuie sa se poarte atunci cand vrea sa obtina ceva.
Relatia dintre comportamente si mediul inconjurator este descrisa de principiile conditionarii operante care are 3 componente:

ANTECEDENT - situatia in care a aparut comportamentul respectiv (unde era copilul, cu cine, ce facea copilul sau ce i s-a cerut sa faca, daca a fost interupt din vreo activitate etc);
COMPORTAMENT - actiunea intreprinsa ca reactie la antecedent;
CONSECINTA - ce s-a intamplat imediat dupa aparitia comportamentului problema (ex. copilul a inceput sa tipe pentru ca vrea o jucarie iar mama i-a dat jucaria respectiva).
Pentru a dezvolta programe care sa schimbe cu succes comportamentele copiilor
este foarte important de inteles cum anume influenteaza antecedentele si
consecintele comportamentele si cum opereaza acestea.


De ce ABA? / Rezultatele terapiei

Rezultatele cercetarilor in urma aplicarii ABA arata ca daca terapia este inceputa destul de devreme – inainte de varsta de 4 ani, este destul de intensiva – 20-30 chiar 40 de ore de terapie pe saptamana si este continuata pana la doi ani, intre 20 si 47% dintre copii pot fi recuperati.
Copiii care incep terapia ABA dupa varsta patru ani isi pot dezvolta abilitatile sociale, anumite abilitati academice si mai important, abilitati de viata. Isi pot imbunatatii abilitatile de autoajutorare necesare, cum ar fi sa stie sa faca cumparaturi, sa ia autobuzul si sa tina curat si ordine in casa. Pe scurt, ei pot sa devina, in multe cazuri, relativ independenti si nu trebuie sa traiasca in institutii specializate.

Metoda ABA ajuta copilul cu autism in urmatoarele arii:

  • creste frecventa aparitiei comportamentelor dezirabile prin recompensare;
  • invata copilul abilitati noi (prin invatare sistematica si recompensare preda abiliati de autoservire, comunicare, relationare sociala);
  • mentine anumite comportamente necesare adaptarii la mediul social;
  • generalizeaza sau transfera comportamentele dintr-o situatie in alta sau de la un anumit mod de raspuns la altul, mai complex ( scopul este de a generaliza si transfera tot ceea ce invata in camera de lucru – la gradinita, scoala, mediu social);
  • reduce comportamentele interferante, care pot ingreuna invatarea si relationarea;
  • modifica mediul de invatare pentru ca aceasta sa se realizeze cat mai eficient, insa pe termen lung se urmareste ca persoana sa se poata descurca in orice situatie.

In orice tip de terapie progresele difera de la un client la altul, factorul principal care duce la progres este potentialul fiecarui individ in parte.
In ceea ce priveste terapia ABA rezultatele vor fi cu totul diferite in cazul unui copil care incepe terapia la 2 – 3 ani si altele vor fi progresele unui copil care incepe terapia la 5ani.
Un alt aspect foarte important este severitatea autismului si daca mai sunt prezente si alte afectiuni asociate.
Modul in care se dezvolta un copil cu autism este similara dezvolatarii oricarui copil. Insa un copil cu autism se dezvolta in mod inegal in diferite arii: social, cognitiv, limbaj, motor.
De exemplu, poate fi dezvoltat normal din punct de vedere motor insa dezvoltarea limbajului sa fie mult in urma celorlalti copii de varsta lui. Sau, in cazul copiilor cu autism inalt functional limbajul sa se dezvolte aproximativ normal insa abilitatile sociale sa fie lacunare.
Socializarea si comunicarea au cel mai mult de suferit in cazul copiilor cu autism.
Un copil cu autism care nu are retard mintal va invata cu succes materialul care se refera la cunostinte academice, dar va vorbi in continuare intr-un mod specific si va avea in continuare dificulati in ceea ce priveste relationarea si intelegerea emotiilor celorlalti.
Se poate sa invete sa urmeze anumite reguli in ceea ce priveste interactiunea sociala insa o va face intr-un mod superficial si ii va lipsi spontaneitatea in relatiile cu ceilalti.
Un copil cu autism care are si retard mintal va invata mai greu, va avea un limbaj limitat, si va fi mai putin constient de lumea in care traieste.
Indiferent din care categorie face parte trebuie sa avem grija sa-i oferim oportunitatea de a invata cat mai mult posibil si de a face progrese atat cat ii permit abilitatile. Cu cat il vom provoca mai mult si ii vom oferi oportunitati de a invata din mediu cu atat vom avea succese mai mari in ceea ce priveste progresul.

Trebuie sa ne folosim de fiecare situatie care apare pentru a-l invata ceva. Va fi nevoie de multe repetitii dar orice copil cu autism poate invata in timp si nimic din ceea ce facem nu va fi inutil.
Ceea ce trebuie avut in vedere atunci cand se incepe un program de tarapie este ca progresele nu vor aparea dintr-o data. Este nevoie de multa munca, rabdare, implicare.
Procesul terapeutic este de durata si este foarte important sa fim atenti la orice progres, fie el cat de mic pentru a prinde incredere si a continua drumul care uneori poate fi destul de lung.

Trebuie sa avem in vedere ca terapia ABA nu se aplica in acelasi mod la toti copiii. Exista reguli, insa regulile sunt facute pentru a ne putea ghida. Fiecare copil este diferit si reactioneaza in modul lui specific la programele de terapie. Terapia este flexibila si se ghideaza dupa nevoile copilului. Exista programe standard ca in orice alt tip de terapie insa depinde de abilitatile fiecarui psiholog in parte de a le adapta nevoilor copilului. Trebuie sa avem grija sa nu il suprasolicitam dar nici sa nu-i subestimam capacitatile; in ambele cazuri copilul va ajunge sa refuze terapia si sa nu mai fie cooperant. Asa ca ne revine datoria de a urmari copilul cu foarte mare atentie, de a empatiza cu el si de a-l simti. Principiul de la care ar trebui sa porneasca terapia este AJUTA-M A SA FAC SINGUR SI NU UITA SA MA RESPECTI.

Indiferent ca este autist sau nu copilul trebuie sa inteleaga de ce vrem sa faca anumite lucruri pentru noi si trebuie respectat. NU avem voie sa-i cerem lucruri doar de dragul de a-i cere ceva – in timp va refuza sa ne mai raspunda. In terapie trebuie sa fim cat mai spontani, creativi, sensibili la nevoile copilului, sa-i vorbim pe un ton cat mai normal (nu este nevoie sa folosim un limbaj artificial si rigid ci doar FERM, SCURT SI LA OBIECT). Programele de terapie trebuie sa decurga intr-un mod cat mai natural si cat mai putin artificializat; daca copilul invata din context este minunat, nu trebuie sa mai facem o lectie speciala pentru a-i preda abilitatea respectiva.

Trebuie sa avem mare grija in a nu artificializa si rigidiza terapia astfel incat copilul sa perceapa lumea intr-un mod distorsionat. Copiii cu autism pornesc in lume cu un mod de a percepe lumea diferit de a-l nostru asa ca ne revine datoria de a le arata cat mai corect realitatea. Sa nu uitam ca ceea ce fac ei in camera de lectii este doar o pregatire pentru lumea reala nu si realitatea. Este un fel de “laborator” care ii pregateste pentru ce se afla “dincolo”.

Fiecare copil poate face progrese in terapie, pentru ca ABA este un sistem de invatare, un program de invatare prin care isi propune sa modifice comportamentul copilului in mod sistematic si intensiv. Sistemul are obiective clar formulate, impartite in sarcini mici, astfel incat evolutia copilului sa poata fi masurata permanent. Intarirea comportamentului se face prin recompensare, intreg sistemul functionand pe baza acestor intaritori, fie materiali, fie sociali. Obiectivele sunt impartite in pasi mici, pe care fiecare copil sa-i poata atinge, si daca cerinta este prea mare, se da un pas inapoi pana cand copilul poate reusi apoi trecem la pasul urmator.

Succesul in terapie depinde de 4 factori MAJORI:

  • Varsta copilului la intrarea in program;
  • Nivelul cognitiv, stabilitatea atentiei, capacitatea de intelegere a abstractului si autostimularile;
  • Gradul de implicare al familiei;
  • Profesionalismul echipei si coordonatorului.

Nu putem spune de la inceput care vor fi progresele – vom sti dupa aproximativ 6 luni care este potentialul copilului. Trebuie sa ne bazam pe fapte concrete, pe achizitii pentru a da un prognostic.

 

Psiholog Anca Neagu