Atunci cand alcatuim programul de interventie terapeutica si pentru ca acesta sa fie cat mai eficient trebuie sa avem in vedere sfatul mai multor specialisti in. Mai jos gasiti o descriere a tipurilor de terapii care se aplica in functie de dificultatile asociate autismului.

  • Ce este Analiza Comportamentala Aplicata (ABA)?

Metoda ABA este un studiu terapeutic al comportamentului, manifestat in moduri diferite la copiii cu autism si alte disfunctiuni asemanatoare. In cazul aplicarii terapiei comportamentale aplicate la copiii din spectrul autist, trebuie consolidata o echipa de terapeuti, coordonata de un psiholog specializat in terapia comportamentala, terapia facandu-se mai multe ore pe zi (20 – 30 ore pe saptamana), iar pentru fiecare terapeut o sesiune este cuprinsa intre doua – trei ore cu pauze. Echipa de terapeuti trebuie sa urmeaze si un program de instruire in aceasta forma de terapie.

Metoda ABA ajuta copilul cu autism in urmatoarele arii:
- creste frecventa aparitiei comportamentelor dezirabile prin recompensare;
- invata copilul abilitati noi (prin invatare sistematica si recompensare preda abiliati de autoservire, comunicare, relationare sociala);
- mentine anumite comportamente necesare adaptarii la mediul social;
- generalizeaza sau transfera comportamentele dintr-o situatie in alta sau de la un anumit mod de raspuns la altul, mai complex ( scopul este de a generaliza si transfera tot ceea ce invata in camera de lucru – la gradinita, scoala, mediu social);
- reduce comportamentele interferante, care pot ingreuna invatarea si relationarea;
- modifica mediul de invatare pentru ca aceasta sa se realizeze cat mai eficient, insa pe termen lung se urmareste ca persoana sa se poata descurca in orice situatie.

Caror tipuri de probleme se adreseaza ABA?

In ultimii 30 de ani, sute de studii au relevat eficienta ABA in mai multe domenii:
- copiii si adulti cu anumite tulburari mentale;
- tulburari de dezvoltare;
- tulburari din spectrul autist;
- comportament ( social, academic, streotipii, agresivitate, limbaj etc.);
- se poate aplica si cu scopul de a imbunatati relatiile din anumite grupuri sociale:
familie, scoala, institutii, spitale si chiar la birou.

 

 

  • Ce este Terapia Cognitiv Comportamentala?

Terapia cognitiv comportamentala, o abortare terapeutica limitata ca timp de interventie cu scopul de a modifica gandurile irationale, emotiile distructive, si comportamentele nepotrivite s-a dovedit a fi eficienta in tratarea Tulburarilor anxioase la copii.
Acest tip de terapie este aplicabila si copiilor cu Sindromul Asperger sau Autism inalt functional cu anumite modificari. Terapia cognitiv comportamentala aplicata persoanelor cu aceste tulburari sufera modificari datorita faptului ca acesti subiecti au un profil cognitiv diferit de cel al persoanelor care se incadreaza in “normal”.
Copiii si adulti cu Sindromul Asperger sau Autism inalt functional pot beneficia mult in urma terapiei insa terapia trebuie sa se bazeze pe intelegerea naturii Sindromului Asperger si Autismului, in special a abilitatilor persoanelor cu aceste tipuri de tulburari de a intelege propriile ganduri si ale celorlalti si abilitatile de a comunica.
Terapia personelor cu aceste tulburari cere ca terapeutul sa cunoasca ultimele cercetari de psihologie cognitiva in cazul personelor cu SA si Autism, in special teoria mintii si cercetarile asupra functiei executive si slabei coerente centrale.
S-ar putea ca in cazul persoanelor cu SA sau Autism sa se dezvolte o perspectiva teoretica si psihoterapeutica cu totul noua, bazata nu pe abilitati, experiente si ganduri ale copiilor tipici ci pe un prfil diferit al abilitatilor, experientelor si gandurilor copiilor cu SA si Autism.

In cazurile prezentate mai sus terapia trebuie sa se axeze pe urmatoarele aspecte:
• Educatia afectiva
• Distorsionarile cognitive
• Teoria mintii

 

 

  • Ce este Terapia Ocupationala?

Terapia ocupationala este un tratament ce se concentreaza in a ajuta oamenii pentru a dobandi independenta in toate zonele de activitate pe care le desfasoara. Terapia ocupationala ofera copiilor metode variate, activitati placute, distractive, pentru a imbogati deprinderile cognitive, fizice si motorii si pentru a spori increderea in sine.
Cu ajutorul terapiei ocupationale, un copil cu probleme in dezvoltare va invata sa interactioneze cu membrii familiei si sa dezvolte relatii sociale cu alti copii si parteneri de joc.

Caror tipuri de probleme se adreseaza terapia ocupationala?
- copii cu probleme senzoriale
- copii cu probleme de invatare
- copii cu autism
- copii cu tulburari de dezvoltare
- copii cu tulburari mentale sau de comportament
- copii cu probleme fizice si motrice
- copii cu boli cronice
Terapeutul poate lucra si pentru dezvoltarea coordonarii motrice fine, cat si a coordonarii dintre mana si ochi cum ar fi implicarea in jocurile de aruncat la tinta fixa, jocul cu mingea, scrisul.

Terapia ocupationala este necesara atunci cand este afectata performanta in mai multe domenii:
• Abilitati de motricitate fina: miscarea si dexteritatea muschilor mici din maini si degete.
• Abilitati de motricitate grosiera: miscarea muschilor mari din brate si picioare.
• Abilitati vizuo-motrice: deplasarea unui copil pe baza perceptiei informatiilor vizuale.
• Abilitati oral-motorii: miscarea muschilor din gura, buze, limba si maxilar, incluzand suptul, muscatel, mestecatul si linsul.
• Abilitati de auto-ingrijire: imbracat, hranit si mersul la toaleta.
• Integrare senzoriala: abilitatea de a primi, sorta si raspunde la informatiile primite din mediu.
• Abilitati de planificare motorie: abilitatea de a planifica, implementa si imparti secventele sarcinilor motorii.

Alte informatii:

Recuperarea prin terapie ocupationala imbraca mai multe forme: terapia prin invatare, ludoterapia si ergoterapia. Ergoterapia sau activitatile de tip lucrative sunt un mijloc de exprimare, permitand persoanei sa creeze in realitate ceea ce a vazut, trait sau imaginat. Activitatile ergoterapeutice implica gandire, planificare, presupunere si alegere, pentru ca la finalul activitatii, persoana cu handicap sa fie mandra ca a creat o jucarie, un panou decorativ, sau un obiect util. Acest lucru le da un sentiment revigorant si le confera un simt al realizarii si increderii in sine, contribuind la structurarea statutului si rolului persoanei, recunoscute din punct de vedere social.

 

  • Ce este logopedia?

Logopedia este disciplina psihopedagogica ce se ocupa cu educarea si, in special, cu reeducarea (terapia corectiva) limbajului. Logopedia studiaza natura si formele de manifestare ale defectelor, tulburarilor de limbaj si de vorbire, propunand metode si procedee de corectare adecvate.
Atat la copii normali, cat si la cei cu diverse handicapuri senzoriale, tulburarile de limbaj survenite din diverse cauze impiedica intelegerea, receptionarea si transmiterea mesajului verbal. Comunicarea prin limbaj este cea mai importanta cale de integrare scolara si sociala a copilului.

Care sunt sarcinile logopedului?

Terapia Tulburarilor de Limbaj este o propunere de cadru metodologic si o insumare de programe corespunzand principalelor dezordini de limbaj.
Iata cateva din atributiile logopedului evidentiate in fisa postului a logopedului:
• depistarea si diagnosticarea elevilor (copiilor)
Practic prima vizita la logoped consta in testarea copilului, ca logopedul sa depisteze problema. Dupa o prima constatare a tulburarilor de limbaj, copiii logopati sunt programati pentru terapia logopedica. Primul moment al terapiei tulburarilor de limbaj il constituie examinarea complexa a copilului depistat.
• alta sarcina la fel de importanta in terapia logopedica este elaborarea si aplicarea programelor de recuperare si terapie logopedica in functie de diagnostic.
• de asemenea, logopedul stabileste diagnosticul si supervizeaza activitatile de terapie cognitiva, ludoterapie, terapia psihomotricitatii si abilitate manuala, organizarea si formarea autonomiei personale si sociale.

 

 

  • Ce este Kinetoterapia?

Kinetoterapia se defineste ca terapie prin miscare efectuata prin programe de recuperare medicala care urmaresc refacerea unor functii diminuate sau cresterea nivelului functional în diverse suferinte. Kinetoterapia este o forma terapeutica individualizata care, plecînd de la programe de exercitii fizice statice si dinamice, se poate folosi în programele terapeutice profilactice (de prevenire), curative si de recuperare. Astfel, kinetoterapia îsi gaseste aria de utilizare în cele trei sectiuni de asistenta medicala, putîndu-se descrie:

• kinetoterapia profilactica ce cuprinde totalitatea metodelor si mijloacelor de realizare a tratamentului prin care se urmareste: mentinerea unui nivel functional satisfacator, cresterea nivelului functional (profilaxie primara sau gimnastica de întretinere, plimbari, jogging, gimnastica aerobica, pentru mentinerea starii de sanatate), aplicarea unor programe de prevenire a agravarii sau de aparitie a complicatiilor în unele boli cronice (profilaxie secundara);
• kinetoterapia de tip curativ care se asociaza cu sectorul de tip profilactic si de recuperare;
• kinetoterapia de recuperare reprezinta sectiunea cea mai importanta în programul de recuperare medicala si urmareste prin intermediul unor programe de exercitii fizice: refacerea functiilor diminuate, cresterea nivelului functional, realizarea unor mecanisme compensatorii în situatii de readaptare functionala (în cazul în care, de exemplu, un anumit muschi este afectat ireversibil, se încearca tonifierea altor muschi care îi preiau partial functiile, în scopul realizarii miscarii în limite acceptabile).
Obiectivele generale urmarite în tratamentul prin kinetoterapie sint:

- refacerea fortei musculare si cresterea rezistentei musculare;
- cresterea si adaptarea capacitatii de efort;
- ameliorarea functiei de coordonare, control si echilibru a corpului;
- formarea capacitatii de relaxare;
- corectarea posturii si aliniamentului corpului;
- cresterea mobilitatii articulare;
- reeducarea respiratorie;
- reeducarea sensibilitatii.

Exista o gama foarte larga de afectiuni pentru care recuperarea medicala prin kinetoterapie este specifica si absolut necesara. Astfel, kinetoterapia ajuta la tratarea urmatoarelor: afectiunile aparatului locomotor (ortopedice si posttraumatice), afectiunile reumatice (spondilita, poliartrita reumatoida, artrita, reumatisme degenerative, reumatismul tesutului moale), afectiunile neurologice (accidentele vasculare cerebrale, traumatismele coloanei vertebrale, boli degenerative si inflamatorii ale sistemului nervos, sindroame neurologice), afectiunile aparatului cardio-vascular, afectiunile aparatului respirator, afectiunile neuropsihice, afectiunile metabolice (obezitatea), maladiile congenitale (distrofia neuro-musculara, luxatia congenitala de sold, tetraplegia) etc.

 

  • Ce este ART TERAPIA (terapia prin arta)?

Terapia prin arta îl ajută pe copil să se înţeleagă pe sine, să se elibereze de anxietăţile şi tensiunile acumulate, să dezvolte abilităţi de comunicare şi să exerseze şi optimizeze propriile capacităţi de relaţionare cu ceilalţi copii şi cu adulţii, ajutând în final, la elaborarea unor strategii de rezolvare a conflictelor.
Iată câteva dintre beneficiile art terapiei: dezvoltarea inteligenţei emoţionale, dezvoltarea abilităţiilor de exprimare, comunicare şi relaţionare, creşterea adaptării în societate, o dezvoltare armonioasă, echilibrată, responsabilizare, dezvoltarea iniţiativei, dezvoltarea imaginaţiei şi a spiritului creativ, reducerea tensiunilor şi a anxietăţii, dezvoltarea unor intrumente sănătoase de rezolvare a conflictelor şi dezvoltarea stimei de sine.
Art-terapia utilizează toate formele expresive: pictura, sculptura, muzica, literatura, poezia, teatrul, şi dansul ca mijloace de punere în valoare şi îmbogăţire a personalităţii fiecăruia, ajutându-l să exprime emoţiile profunde şi dificultăţiile pe care le întâmpină sau pur şi simplu să se dezvolte armonios.
Copiii au rareori limbajul şi dezvoltarea cognitivă necesare procesării şi redării experienţelor lor numai prin intermediul cuvintelor, astfel încât ei işi completează comunicările în mod spontan cu ajutorul formelor simbolice de expresie şi comunicare, cum ar fi joaca, metaforele şi o varietate de imagini vizuale, auditive si kinestezice.
Tehnicile de art-terapie oferă copiilor oportunitatea de a explora şi exprima, prin intermediul materialelor specifice creaţiei artistice, dificultăţile în legătură cu diversele trăiri sau relaţii personale, dificultăţi ce ar putea fi greu de exprimat în cuvinte. Atmosfera relaxată îl indeamnă pe copil să se exprime liber oferindu-i posibilitatea de a se descărca, de a dezvălui trăiri care, în alte condiţii, par a fi inacceptabile.
Desenul si pictura sunt utilizate pentru a ajuta copilul să devină conştient de sine, de existenţa sa in lume. Desenele pot fi folosite în moduri variate, cu scopuri multiple şi la diferite nivele. Prin intermediul picturii (inclusiv cea cu degetele) copilul işi exprimă cu uşurinţă emoţiile. Simplul act de a desena fără intervenţie exterioară reprezintă o puternică exprimare a sinelui care ajută stabilirea identităţii persoanei şi este o cale de exprimare a sentimentelor. Desenul le ofera de asemenea, posibilitate de a a avea succes. învăţând să aibă încredere în propriile forţe, copilul se dezvoltă.
Modelajul oferă atât experienţe kinestezice, cât şi tactile. Flexibilitatea şi maleabilitatea lutului se potrivesc unei varietăti de nevoi. El pare să spargă adesea blocajele copilului, putând fi utilizat cu succes şi de cei care au mari dificultăţi în exprimarea sentimentelor. Copiii “supărati” pot simţi un sentiment al controlului şi stăpânirii de sine, prin intermediul lutului. Copilul agresiv poate folosi lutul pentru a-l lovi si sfărâma. Se utilizează de asemenea şi plastilina. Lutul şi plastelina au si un efect benefic în sensul relaxării mâinilor, în urma realizării unor exerciţii specifice. Modelajul este una dintre activităţile preferate de copii.
Colajul ajută la eliberarea imaginaţiei şi poate fi utilizat ca exprimare senzorială şi emoţională, folosind diverse exerciţii. Ajută foarte mult şi în ceea ce priveşte imbunătaţirea motricităţii fine.
Poveştile şi confecţionarea de măsti au rolul de a-l ajuta pe copil să asimileze experienţele trăite şi realitatea în general. Copilul învaţă să dea sens lumii din afara lui dar şi să-şi structureze gândurile.
Alte tehnici folosite sunt teatrul de păpuşi, jocul de rol, jocurile de mişcare, muzica şi dansul, etc.

 

  • Ce este Terapia Senzoriala?

Numita si “dieta senzoriala”, aceasta terapie implica un program de activitati strict planificate de catre terapeutul ocupational , fiecare “dieta” fiind alcatuita si dezvoltata astfel incat sa preintampine nevoile sistemului nervos al copilului respectiv. O dieta senzoriala stimuleaza receptorii de contact (tactil, vestibular si proprioceptiv) prin tehnici de alerta, organizare si calmare.
Metodele de dezvoltare a abilitatilor motorii care constau in educarea fizica adaptativa, educarea miscarilor si gimnastica, sunt folosite deseori de catre terapeutii ocupationali si de catre medici. Chiar daca este foarte important ca toate aceste abilitati sa fie antrenate, abordarea integrarii senzoriale este vitala in tratarea tulburarii de integrare senzoriala.
Abordarea integrarii senzoriale este ghidata de un aspect important – motivatia copilului in a-si selecta activitatile. Permitandu-le copiilor sa fie implicati activ sis a exploreze activitatile care ofera experientele senzoriale benefice lor, copiii devin mai maturi si mai eficienti in a-si organiza informatia senzoriala.

Pentru a determina aparitia tulburarii de integrare senzoriala, evaluarea poate fi facuta de catre un terapeut ocupational calificat sau de catre un medic. De obicei, evaluarea consta atat in aplicarea unor teste standardizate, cat si observarea structurata a raspunsurilor la stimulari senzoriale, postura, echilibru, coordonare si miscari oculare. Rezultatele testelor si datele evaluarii, impreuna cu informatiile de la alti profesionisti si parinti, sunt atent analizate de catre terapeut care face apoi recomandari in privinta tratamentului adecvat.

Tulburarea sau disfunctia de integrare senzoriala este o tulburare neurologica provenita din incapacitatea creierului de a integra anumite informatii primite de la cele cinci sisteme senzoriale principale ale corpului. Aceste sisteme senzoriale sunt responsabile pentru detectarea semnalelor vizuale, a sunetelor, mirosurilor, gusturilor, temperaturilor, durerii si pozitiei si miscarii corpului. Apoi, creierul isi formeaza o imagine combinata a acestor informatii pentru ca corpul sa inteleaga ceea ce se petrece in jurul lui si sa reactioneze adecvat. Continua relationare intre comportament si functionarea creierului se numeste integrare senzoriala. Integrarea senzoriala ofera un fundament important pentru mai tarziu, pentru invatarea complexa si comportament.
Experientele senzoriale includ atingerile, miscarea, vigilenta corporala, vederea, sunetele, mirosul, gustul si forta gravitationala. Diferentierea intre aceastea poarta numele de integrare senzoriala. In timp ce procesul integrarii senzoriale se petrece automat si fara eforturi pentru majoritatea, pentru altii procesul nu functioneaza bine. Efort intens si atentie mare sunt necesare acestor oameni pentru ca integrarea senzoriala sa se petreaca, fara o garantie ca este eficienta. Cand acest lucru se intampla, scopurile nu sunt atinse usor, rezultand tulburarea de integrare senzoriala.
Potrivit Sensory Integration International (SII), o corporatie non-profit preocupata de impactul problemelor de integrare senzoriala in viata oamenilor, cateva dintre semnele prezentei tulburarii de integrare senzoriala sunt urmatoarele:

• Hipersensibilitate la atingeri, miscari, imagini sau sunete.
• Nu reactioneaza corespunzator la atingeri, miscari, stimuli vizuali sau sunete.
• Dificultati specifice de invatare/ performante academice slabe.
• Dificultati in a face transferul de la o situatia la alta.
• Tendinta de a fi usor de distras/Control limitat al atentiei.
• Nivelul activitatii este de obicei neobisnuit de inalt sau de scazut.
• Probleme sociale si/sau emotionale.
• Dificultati in a invata noi miscari.
• Intarzieri in exprimare, discurs verbal sau abilitati motorii.
• Neindemanare sau nepasare aparenta.
• Impulsiv, fara autocontrol.
• Incapacitate de a se auto-calma.
• Constiinta de sine/vigilenta corporala scazute.

Cercetarile au identificat autismul si ADHD ca fiind cele mai mari tulburari care contribuie la aparitia disfunctiei de integrare senzoriala, alaturi de tulburarile de invatare, dizabilitatile de dezvoltare si sindromul X fragil.

 

Claudia Matei, psihopedagog